Pentru cei suferinzi sau aflati in situatii critice, fiecare secunda petrecuta in asteptarea salvatorului pare nesfirsita. Multi sustin ca in acel rastimp iti revezi cele
Mereu gata de interventie, salvatorii de profesie au rareori parte de recunostinta
Pentru cei suferinzi sau aflati in situatii critice, fiecare secunda petrecuta in asteptarea salvatorului pare? nesfirsita. Multi sustin ca in acel rastimp iti revezi cele mai importante momente din viata, intr-un flash fulgerator ce-ti trece prin fata ochilor. De multe ori, atunci cind deja nu mai ai nici o speranta, apare un chip necunoscut, o figura pe care in acele clipe o iubesti mai mult decit propria-ti familie. Sint medici pe ambulanta de urgenta, fie salvamontisti, salvamari sau? pompieri. Ca niste adevarati ingeri pazitori, acestia incearca sa se lupte cu moartea, sa se ia la trinta cu destinul... Recunostinta este o floare rara, iar chipurile acestor depanatori ai? vietii, treptat, se estompeaza. Ba mai mult, exista oameni care, din disperare sau inconstienta, ii arata cu degetul pentru ca nu ar fi facut totul. Pentru acesti protectori, ?roata vietii? este un carusel ametitor din care pasagerii nu au voie sa coboare.
Foc si fiare contorsionate
Conform normelor, in caz de alarma, pompierii trebuie sa paraseasca unitatea intr-un minut, pe timp de zi, si in? doua minute, pe timp de noapte. Aici secundele sint extrem de pretioase, timpul e cintarit altfel decit de toti ceilalti muritori. Locotenentul Claudiu Craciun, comandantul Detasamentului 1 al Brigazii de Pompieri ?Dealul Spirii? Bucuresti, salveaza de 9 ani oameni din caroserii contorsionate ale masinilor sau din flacarile incendiilor. I se pare normal, ?pentru ca noi ne-am ales meseria asta, pentru asta sintem platiti?, insa oricit de insensibil si dur ar dori sa para, emotiile tot isi spun cuvintul. ?Orice se poate
