Marele mecena Emanuil Gojdu a lasat, in 1870, intreaga sa avere studentilor romani, bursieri la Universitatile din Imperiul Austro-Ungar. Neavand copii, imensa avere (evaluata in prezent de specialisti la cateva zeci de milioane de dolari) a fost lasata cu limba de moarte "natiunii romane din Transilvania si Ungaria".
Emanuil Gojdu s-a nascut in 1802 la Oradea, intr-o familie de aromani, ca fiu al negustorului Atanasiu Popovici Gojdu si al Anei, nascuta Poyanar. Tatal, dupa cum reiese si din testamentul sau intocmit la 25 iulie 1821, era un negustor cu o situatie buna, din care a putut sa-i creasca si sa-i scolarizeze pe toti cei sase fii ai sai. Viata sa si istoria fundatiei pe care el a lasat-o mostenire romanilor sunt descrise in cartea "Fundatia Gojdu 1971-2001", de catre Cornel Sigmirean si Aurel Pavel.
Emanuil Gojdu a urmat scoala la Oradea: cea primara la Scoala ortodoxa romana, liceul la Gimnaziul Superior Premontori. Apoi, intre 1820-1821, Academia de Drept din Oradea, urmata de inca un an la Academia de Drept din Bratislava si inca un an la Pesta. Aici obtine diploma de avocat si intra ca stagiar in biroul avocatului maghiar de origine sarba Mihai Vitkovi", un poet care il si introduce in cercurile literare de la Pesta. La indemnul scriitorilor maghiari, Gojdu publica si el in 1826 poezii in limba maghiara in paginile unor reviste ale vremii. In paralel face cunostinta insa si cu intelectualii romani din Pesta si prin ei cu aspiratiile culturale ale romanilor din monarhie. Locul de intalnire a intelectualilor si studentilor romani era casa lui Atanasiu Grabovschi, unde se infiripa un salon cultural frecventat de Eftimie Murgu, Damaschin Bojinca, Andrei Micioni, Petru Maler, Stefan Neagoe, Constantin Lecca, Zaharia Carcalechi s.a. Pe 30 iunie 1832, familia Gabrovschi il va si nasi pe Gojdu la cununia sa cu Anastasia, fiica de negustor si ea, ca
