Publicarea in Ziua a rezultatelor partiale ale sondajului secret facut de IRSOP, care a dus la scandalul dintre presedinte si primul ministru, dovedeste un lucru paradoxal: cariera politica a lui Ion Iliescu s-a bazat pe mistificarea opiniei publice. Performanta iesita din comun se datoreaza unei combinatii de factori.
Cei mai influenti au fost capacitatea lui Iliescu de a trezi increderea maselor si dificultatea unor largi grupuri de a intelege ce s-a petrecut cu natiunea romana in ultimii 15 ani. Precum orice alta perioada, epoca Iliescu va fi judecata de posteritate altfel decat in sondajele de opinie.
Standarde variate si criterii complexe vor fi luate in considerare de istorici, politologi, sociologi, economisti etc. Indiferent de criterii, Iliescu va ramane cel mai important si influent politician al postcomunismului. Ramane de vazut ce va fi in perioada post-Iliescu. Cum actualul locatar de la Cotroceni nu mai are sanse de a redeveni presedinte, influenta sa va fi modesta.
Chiar daca Iliescu va redeveni presedintele celui mai puternic partid, daca PSD va trece din nou in opozitie, vom asista la un revizionism istoric de natura a reda masura exacta si valoarea reala ale acestei personalitati politice.
"Urma scapa turma" este axioma unui joc de copii, dar si explicatia pentru care performanta lui Iliescu din ultimul mandat a dus la stergerea partiala din memoria colectiva a meritelor negative din perioada 1989-1996, precum si a unora din ispravile sale ca lider al PDSR-ului din opozitie.
Majoritatea meritelor si contributiilor atribuite de subiectii cercetarii lui Iliescu distorsioneaza cariera si faptele personajului, remarcat multa vreme exact in sens contrar (relatii bune cu SUA - 89%; apropierea de UE - 85%; intrarea Romaniei in NATO - 84%; libertatea oamenilor de a spune ce gandesc - 81%; inlaturar
