Stimate domnule Ciocan,
Binisor iritata dupa ce am citit traducerea cartii lui Victor Erofeev, Enciclopedia sufletului rus, si am scris despre ea, m-am gindit ca la o eventuala replica a dvs. sa vin cu „rezerva“ de erori si denaturari din versiunea romaneasca. Ele sint multe – v-o pot dovedi –, dar ar fi facut sa rezulte un articol prea lung.
In loc de aceasta, marturisesc, replica dvs. m-a facut sa zimbesc. E construita pe un tipic bine cunoscut. Oscileaza intre puerile explicatii ca de ce nu dur, ci altminteri, de ce nu sef, ci nacealnik, de ce nu lopata, ci mistrie, si omiterea observatiilor de stil si de traducere care nu convin. Sau minimalizarea de opera postmodernista a lucrarii de fata.
Vorbim limbi diferite, domnule Ciocan.
La elegantul dvs. „sa-si puna pofta in cui“, eu va fac, colegial – daca-mi ingaduiti –, invitatia ca, la una din venirile dvs. la Bucuresti, sa ne intilnim si sa stam de vorba. De nu, ca sa ma apropii de limbajul dvs., nu-i bai.
Dar pina atunci, pentru ca, spre deosebire de mine, dvs. nu mintiti, vreau sa va pun o intrebare la care sigur veti raspunde sincer: Victor Erofeev v-a autorizat sa schimbati titlul capitolului Durii ani ‘90 in Dezmatul deceniului zece? sau ati intuit dvs. ca autorul insusi ar fi mai multumit cu un asemenea inteles al evenimentelor la care se refera?
E o simpla curiozitate.
Inteleg ca va stinjeneste „garda veche“ si cereti editorilor romani „sa-si dea si ei seama ca garda veche trebuie sa iasa la pensie“. Dar la opinii are dreptul „garda veche“? Va sugerez sa cereti instituirea interdictiei totale asupra exprimarii oricaror opinii de catre „garda veche“. Si atunci, vorba lui Mazilu, va vor ramine dvs. toate editurile, toate garsonierele, toate sezlongurile…
Va doresc din tot sufletul o prodigioasa cariera de traducator din limba rusa. Si, credeti
