Inflexiunile feminismului
Dificultatea imediata cu care te confrunta scriitura lui Millay tine de incadrarea ei culturala/temporala. Mai mult, si modernismul, si postmodernismul au influentat radical „reconfigurarea“ (termenul lui Ricoeur) poeziei lui Millay. Data fiind receptarea postuma (mult amplificata) a modernismului, e aproape imposibil sa-ti imaginezi ca Edna St. Vincent Millay (1892-1950) si Ezra Pound (1885-1972) erau contemporani, desi in epoca „factiunile“ lor coexistau armonios, dupa cum o demonstreaza prefata lui Louis Untermeyer la antologia intocmita de el in 1919. Motivele ne-apropierii celor doi sint circumstantiale si ideologice, desi Millay nu poate fi calificata drept „anti-modernista“. In primul rind, modernismul lui Pound era de extractie continentala (T.S. Eliot, Joyce, W.B. Yeats, D.H. Lawrence), iar multi dintre americanii promovati de el – expatriati tarati de migratia intelectuala (Hemingway); mai mult, modernismul lui Pound tindea aproape catre impresariat artistic: facea marketing cu valorile europene pentru a cistiga legitimitate in lansarea celor – virtuale – americane (William Carlos Williams, Amy Lowell, H.D.).
Tehnica de marketing a lui Pound avea ca target-audience lumea literara, proiectind constant o imagine high-brow a curentelor pe care le lansa, accentuindu-le aspectul de „cultura a dificultatii“; abundenta sa taxonomica sustine aceasta idee (simbolism, imagism, vorticism, logopoeia, melopoeia, phanopoeia). Mai mult, a obtinut efectul scontat in lumea academiei, preocupata si intrigata de acest tip de poezie, aparent „clar“ definit.
Millay, in schimb, nu avea o poetica formulata concret si pe gustul criticilor, desi, recitind a ei Ars poetica te frapeaza o viziune mult mai „moderna“ decit cea prezentata de Amy Lowell in 1917, „poemul“ trebuind „sa fie“, nu „sa insemne“. O alianta cu imagismul „
