Sa te apuci asa, de o limba straina, dupa ce ai mai studiat vreo doua la timpul lor, poate parea excentric, pierdere de vreme, ciudatenie. Mai ales ca nici nu vreau sa ma duc la cules capsuni, nici nu urmaresc vreun post de camerista la un hotel in Ibiza si nici n-am gasit inca vreo universitate spaniola care sa fie interesata de literatura romana... Odata insa ce ai depasit nehotarirea (si usorul ridicol al situatiei, caci noi nu prea sintem obisnuiti in Romania cu studiile tirzii), experienta poate fi una cu totul speciala.

Adevarul e ca am fost citeva zile la Madrid, mi s-a parut cel mai frumos oras din lume, o chimie ciudata s-a produs intre mine si el si m-am hotarit ca la intoarcerea acasa sa ma apuc de spaniola (mi-am promis tot atunci sa string bani si sa ma intorc cindva in Madrid pentru doua saptamini si sa scriu o carte despre strazile si oamenii lui, las calles y la gente...). Ginduri de turist incintat, mi-au spus toti, initiative heiruipiste care se topesc de cum ajungi in Bucuresti, in viata adevarata... Poate, dar totusi m-am dus la librarie si mi-am cumparat tot felul de carti si dictionare.

Pentru ca, nu-i asa, nimic nu se compara cu singuratatea studioasa, cel mai indicat e sa inveti singur acasa, in liniste, tu si cartea... Mi-a placut mai ales una, Spaniola vorbita, rosie, cu format promitator de manual. Asta e, mi-am zis, sa invat mai intii citeva chestii uzuale, cómo estás, buenos días etc. Cind am deschis-o, relaxata si pregatita de memorare, am dat peste el extraterrestre, el transbordador, nebuloso, intersideral. Asta la prima lectie, care era despre La tierra y el espacio. Urmatoarea, despre starea vremii, ma invata cum se zice chiciura, lapovita, grindina si burnita. De altfel, tot lucruri obisnuite in mediteraneana Spanie. Citeva lectii mai incolo, am invatat cum se zice ciubotica-cucului, dar mai ales ghiocel, el narci