Implinirea a 60 de ani de la atentatul unui grup de ofiteri asupra lui Hitler a fost comemorata in toata Germania. Mai multi ofiteri ai Wehrmacht-ului, grupati in jurul lui Claus Schenk von Stauffenberg, au incercat sa-l ucida pe dictatorul nazist pe data de 20 iulie 1944. Bomba plasata sub o masa dintr-o incapere a Cartierului General din Prusia orientala a explodat, dar nu l-a lovit pe Hitler. Ofiterii care au sprijinit intreaga operatiune planuiau sa preia puterea si sa inceapa tratative de pace cu aliatii occidentali. Liderii nazisti urmau sa fie arestati, detinutii din lagarele de concentrare – eliberati, iar prigoana impotriva evreilor – oprita. Ofiterii implicati direct in atentat, Stauffenberg, Werner von Haeften, Albrecht Ritter Merz von Quirnheim, Friedrich Olbricht si Ludwig Beck, fusesera executati in aceeasi seara la Berlin. In urmatoarele zile au fost arestati zeci de ofiteri si civili care au sprijinit planurile atentatului. Cei mai multi fusesera judecati si condamnati la moarte in procese publice, insotite de o ampla propaganda mediatica.

Daca, in perioada postbelica, participantii la aceasta tentativa de puci erau considerati inca niste tradatori fiindca si-au calcat juramintul de fidelitate fata de Führer-ul Hitler, astazi imaginea negativa a conspiratorilor s-a modificat radical. Procesul de reconsiderare a atentatorilor a inceput in anii ’60, prin prezentarea acestora ca un grup de patrioti care doreau sa inlature un dictator. In numeroase studii si articole aparute anul acesta in Germania, apropiatii lui Stauffenberg sint prezentati cu mult mai nuantat, aratindu-se ca ideea inlaturarii lui Hitler nu insemna automat si instaurarea unei democratii parlamentare. Multi dintre pucisti l-au sustinut initial pe Hitler. Unii chiar au savirsit crime de razboi. Desi in Germania nu a existat o rezistenta populara antihitlerista, grupul aristo