A fost privatizata SNP Petrom, cea mai mare si mai importanta companie romaneasca. Dupa cum se conturase inca de mult, cumparator este compania austriaca de profil OMV.
Evaluarile asupra implicatiilor se invart in jurul unor aspecte precum suma la care s-a perfectat tranzactia, soarta disponibilizarilor, perspectivele incasarilor la buget din partea Petrom-ului privatizat sau viitorul preturilor la carburanti, care, fara indoiala, sunt importante, dar care totusi nu patrund resorturile “grele“ ale consecintelor.
Poate cea mai importanta consecinta a privatizarii Petrom este ca, in esenta, capitalul autohton este scos din joc si din ultima industrie apta de a furniza profit: petrolul.
Dupa privatizarea si a BCR, Romania va ramane practic fara nici o parghie in decizia economica majora, ceea ce va face din dezbaterile si straduintele capitalului autohton o agitatie la fel de producatoare doar de zambete de ingaduinta ca si jocul copiilor prin tarana.
Este un mare semn de intrebare de ce s-a ales formula de privatizare cu investitor strategic.
Toate tarile de prin centrul Europei n-au acceptat, la privatizarea companiilor lor petroliere, ideea unui investitor strategic (ce detine controlul absolut), preferand instrainarea catre un actionariat diseminat, unde statul, printr-o anume prezenta (de altfel deloc neglijabila), mentine un cuvant de spus.
Este cazul, de pilda, al companiei maghiare MOL, al companiei poloneze PKN Orlen si chiar al cumparatorului de acum al Petrom, compania austriaca OMV, in cadrul careia societatea de stat este nu doar cel mai mare actionar (35%), dar si detinatorul controlului in conditiile in care 45% din actiuni sunt libere in bursa (si deci este imposibila o coagulare la vot a acestei ponderi).
Prin asemenea privatizari, statele respective si-au pastrat o capacitate d
