"Cu sau fara voia unora dintre noi, dezbaterea continua". Sunt ultimele cuvinte ale articolului d-lui Gheorghe Grigurcu, intitulat chiar asa, Dezbaterea continua (22, nr.749) si care raspunde unui articol al meu, vechi de cateva luni, cu titlul A fost "Scoala de la Paltinis" o experienta utopica? (22, nr. 734). Desigur, in ceea ce priveste Scoala de la Paltinis, Constantin Noica si alte subiecte conexe, dezbaterea trebuie sa continue si nu am nici cea mai mica intentie sa sugerez ca ar putea sa fie altfel. Dar, regret, dezbaterea nu poate continua cu d-l Grigurcu! Si pentru aceasta sunt mai multe motive: Mai intai de toate, d-l Grigurcu pare sa ignore o elementara regula a unei dezbateri de idei: cunoasterea punctului de vedere complet al adversarului.?
Articolul meu a fost publicat - asa cum se specifica in el si cum d-l Grigurcu a remarcat el insusi, ca fiind "o parte a capitolului final" al unei carti in curs de aparitie, textul urmarind mai mult sa provoace spiritele si sa pregateasca publicul. Articolul nu pretindea sa raspunda la intrebarile pe care le formula, nu aducea corectii abordarii relativiste cu care dorea sa provoace, tocmai pentru a deschide interesul pentru carte. Abia in ultimele randuri, el afirma (evident trimitand la carte) ca binomul "utopie-realism", cat si "regula reversibilitatii" sunt insuficiente si ca o noua metoda ar fi necesara pentru o mai buna si mai sigura apreciere a unor proiecte descrise in mod curent ca "utopice" sau ca "realiste". Or, exact aceasta metoda este dezvoltata si aplicata in cartea la care ma refer - De la Scoala din Atena la "Scoala de la Paltinis" (Humanitas, 2004).
Acest volum a aparut la vreo trei saptamani de la publicarea articolului meu, iar de atunci au trecut peste trei luni. Totusi d-l Grigurcu nu a simtit nevoia in tot acest rastimp pana la inceputul lui iulie, cand a aparut articolul domn
