Reporter: Vorbiţi-mi, vă rog, despre Mogoşoaia.
Mariana Drăgescu: Am cunoscut-o pe Martha la sărbătorile de Sf. Gheorghe. A fost de două ori, că pe urmă a venit '44. Bibescu a murit în '41 şi noi în '42 şi '43 am fost în grupul ăsta de aviatori, ne-a invitat de SF. Gheorghe la această masă în amintirea lui. Şi masa o puneau în parcul castelului; Sf. Gheorghe e în aprilie şi de multe ori era vreme frumoasă. Martha se vede prea puţin. Aicea e ea, tot cu pălăria, Bâzu Cantacuzino, ăsta e comandantul aviaţiei noastre, şi nişte camarazi. După ce luam masa, făceam o plimbare prin parc şi ea mergea şi ne povestea diferite lucruri. Bâzu Cantacuzino a fost mare pilot de vânătoare, unul din aşii aviaţiei. Şi aicea e Marina Ştirbei. Am făcut pilotajul împreună şi ea a fost cu ideea înfiinţării escadrilei noastre.
R.: Ea a fost cu ideea?! E o deschizătoare de drumuri, atunci. Cum s-a întâmplat?
M.D.: Da, ea a fost. S-a întâmplat cu ocazia unor manevre militare din 1938, când, pentru prima dată la noi în ţară, au fost concentrate patru femei aviatoare.
Manevrele s-au făcut în octombrie, toamna, la Galaţi, pentru că se făceau către frontiera sovietică. Aviaţia noastră, care a participat şi ea împreună cu armata terestră la aceste manevre, era împărţită în două, ca să se simuleze o bătălie, erau exerciţii. Atunci şi noi ne-am trezit cu nişte scrisori, în 1938, în care se spunea că suntem convocaţi la manevre pentru că ei voiau să vadă dacă noi am putea face faţă unui conflict armat în caz de război. Şi atunci au ales cinci, a fost Marina, Nadia Russo, eu şi Virginia Duţescu şi Irina Bârnaia. Pe noi, în afară de Marina, care avea un rol aparte, ne-a împărţit în două: două din noi eram în "armata inamică", armata roşie, şi două în armata albastră. Ne-au pus la dispoziţie nişte avioane şi eram trimise cu diferite ordine urgente
