La conferintele lor de presa este pustiu, declaratiile lor ajung rareori in subsolul paginilor de ziar, numele unora dintre ele trebuie cautate in arhive, iar liderii lor aproape ca si-au pierdut identitatea. Acestea sunt partidele extraparlamentare, orfanii politicii, care, cu fiecare comunicat iesit din fax, implora sa fie luate in seama.
Saptesprezece asemenea formatiuni au reusit sa se reinscrie la tribunal, dupa noile reglementari, dobandind, daca nu statura politica, macar statut legal. Acum, se agita disperate sa se lipeasca unui partid mare ori sa se uneasca intre ele, pentru a avea o sansa la Parlament.
In acest pluton vlaguit, exista trei partide care sunt sau au fost conduse de persoane care, nu cu multa vreme in urma, ocupau primele trei functii in stat.
Actiunea Populara (AP) il are in frunte pe Emil Constantinescu, fost presedinte al Romaniei, Forta Democrata (FD), pe Petre Roman, fost prim-ministru si presedinte al Senatului, si Partidul National Taranesc Crestin si Democrat (PNTCD), pe Victor Ciorbea, fost prim-ministru, silit, in urma cu cateva saptamani, sa se retraga pana si de la sefia taranistilor.
Primele doua nu au implinit nici un an de viata si au fost concepute in betia nostalgica a liderilor lor, care inca mai spera sa guste puterea de altadata, iar al treilea face parte din galeria "istoricelor", ce au cunoscut odata vremuri bune. Pentru toate trei, presedintii lor s-au dovedit a fi embleme funeste.
Constantinescu si Ciorbea au intruchipat mereu modelul antiliderului, pe cand Petre Roman, uzat politic, pare sa nu mai aiba de spus nimic nou. In consecinta, posibilitatea ca Actiunea sau Forta - situate sub un procent la locale - sa treaca pragul de cinci la suta al generalelor este absurda.
Nici impreuna nu ar reusi sa depaseasca fatidicul procent, ceea ce le arunca in ca
