După desprinderea din Uniunea Sovietică, istoria recentă a Georgiei a fost presărată de conflicte sîngeroase. În 1992, preşedintele cu trecut de disident, Zviad Gamasakhurdia, a fost înlăturat de miliţii înarmate, în numele populaţiei indignate de politica lui de clan, de haosul instalat cu zgomotoase lozinci naţionaliste. A fost chemat, şi apoi ales, Eduard Shevarnadze, fostul ministru de Externe al lui Gorbaciov, despre care se spera că va calma jocul, că-şi va folosi conexiunile internaţionale pentru a elibera ţara de dependenţa de Rusia şi că va stimula construcţia instituţiilor democratice. În cei 11 ani de la putere, presăraţi cu revolte şi atentate, Shevarnadze nu a izbutit să aducă sărăcia la un nivel acceptabil, să redobîndească suveranitatea asupra teritoriilor secesioniste: Osetia de Sud (70.000 de locuitori, religia dominantă - creştină) şi-a declarat independenţa în 1991, Abhazia (acum aproximativ 250.000 de locuitori, religii dominante - creştinismul şi Islamul) în 1994. Fosta vedetă a reînnoirii democratice şi-a consumat tot creditul public prin relaţiile cu cercurile corupte din economie, cu influenţă asupra puterii politice. Enorma fraudă electorală din noiembrie 2003 scoate din nou lumea în stradă, Shevarnadze părea că nu va da înapoi în faţa folosirii forţei pentru a-şi menţine postul. În ultimul moment se răzgîndeşte şi în fruntea ţării ajunge Mihail Saakashvili, 36 de ani. Provenea din cercurile nomenclaturii comuniste, studiase la început în Ucraina, apoi în Franţa şi la Columbia University în Statele Unite, unde a terminat facultatea de drept. Cînd s-a angajat la o firmă de avocatură din New York şi s-a căsătorit cu o olandeză, părea că viaţa lui a luat-o pe un făgaş comun băieţilor inteligenţi şi descurcăreţi din Est, adaptabili la orice situaţie. În octombrie 2002, Shevarnadze, la una din nenumăratele remanieri, îl numeşte ministru al