Nu este vorba despre întrebarea care le-a terorizat pe gospodine ani de-a rîndul, în timp ce aşteptau noaptea, degerînd în bucătărie, "să vină gazu'", întrebare obsesivă, prezentă şi astăzi în majoritatea familiilor, mai mult dintr-un reflex, ci de adresa electronică (www.cemancamazi.ro ) a unei firme care intenţionează să umple burţile bucureştenilor de clasă mijlocie, oameni cu job-uri şi responsabilităţi, prea ocupaţi pentru a face piaţa sau pentru a găti. Intenţia nu e de a face reclamă, căci încercăm să descoperim dacă s-a schimbat mentalitatea românilor cu privire la hrana zilnică. Ionescu avea la serviciu, "la pacheţel", pregătit de soţie, trei sandvişuri cu şuncă de Praga, procurată de la Casa de comenzi. Feliile rozalii de şuncă, subţiri ca foiţa de ţigară erau aproape invizibile între cele groase de franzelă, unse din belşug cu unt comandat la aceeaşi "firmă". Se simţea însă mirosul, dulceag, îmbietor, inconfundabil: de "şuncă de Praga". Cînd sosea ora prînzului, Ionescu scotea din geantă pacheţelul, aruncînd în jur priviri suspicioase şi, sperînd că nu-l observă nimeni, se retrăgea la biroul său unde, cu gesturi fine, îndepărta şerveţelul alb, fără a produce nici un zgomot, după care se încovriga ca să muşte, mascînd sandvişul cu ajutorul sertarului deschis. Procedînd în acest mod, nu se simţea obligat să-şi împartă pacheţelul cu colegii săi. Doar la ocaziile speciale (Crăciun, Paşte etc.), şunca de Praga a lui Ionescu se lăfăia pe platourile comune, atunci cînd se organizau mese "cu contribuţie". Astăzi Ionescu e disponibilizat sau pensionar. Poate că în aceeaşi clădire, acum prevăzută cu geamuri termopan şi poate că de la acelaşi birou "recondiţionat" tînărul Popescu dă un telefon sau accesează un site pe net. Apoi, zîmbitor către colegii săi: "Care vă băgaţi la un pui?". Comanda trebuie să fie de minim... "Nu uita de cartofi prăjiţi!" "Dacă vrei