Pentru că, bla-bla-bla... Nu ţi-e clar de ce?! Adevăru' e că n-aş fi folosit cuvîntul ăsta, mi se pare aşa - nu ştiu cum - cam obosit - da' cu cartea lui (unchiu') S.A.M. trasă-n stînga & dreapta, na poftim, mi-a venit şi mie-n vocabular... Adevăru' e că n-am citit cartea, ce pot spune aşa, la citirea după ureche, e că am o problemă cu titlul... Boierii minţii. Deci "boierii" - ideea fiind...? Că e naşpa să fii boier, sau ce? Adică, hel-lo, cred că nu ne-a tîmpit comunismul în aşa hal încît să zicem că mai bine slugă decît boier!? Care-i treaba cu "Boierii minţii"? Mi se pare o chestie mişto să fii boier al minţii! Ce, vroiaţi "iobagii minţii"!? Sau "oierii minţii"? Haida-de... Adevăru' e că eu aş fi folosit cuvîntul "patrician", da' ştiu că unii l-ar fi confundat & l-ar fi mîncat imediat... Şi să vă zic de ce l-aş fi folosit: fiindcă acu' cîteva zile - să fi fost din cauza căldurii, a descărcărilor electrice, a oblomovismului minţii mele? mister - mi s-a pus, aşa, o pată luminoasă pe creier... Şi, pe pata aia din plafon, am văzut chestia pe care v-o spun eu acum: "Se făcea că toată lumea dădea cu cuvîntul «b.o.i.e.r.» de pămînt... Azi aşa, mîine-aşa, pînă cînd, într-o zi,

marele viteaz a.l.ş. făcu o desco-perire senzaţională la mansardă: văzu el, într-o străfulgerare, că, la o adică, şi criticul e boier! Păi nu!? Artistul e pălmaş, trudeşte din greu să meşterească la Artă - în timp ce criticul stă frumos în fotoliu & savurează. OK, ştiu ce-o să spuneţi - au fost şi artişti patricieni, boieri sadea (un Byron, un Chateaubriand, un Nabokov...), da' puţini, comparativ cu plebea artistică. Aşa că - înţelegeţi unde bat -, dacă-i vorba de boierie, musai să includem şi criticul aici-şa... Căci primii critici au fost patricienii care stăteau frumos în fotoliu şi savurau: ba o muzică, ba o pictură, ba o carte; le plăcea, puneau banul; nu, la revedere... (Şi «la rev