Ia poftiţi, poftiţi, apropiaţi-vă, aşa, curaj, că nu muşcă, veniţi mai aproape, hai, puneţi mîna, că nu păţiţi nimic, pe cuvînt de onoare, aşa, aşa... Acum închideţi ochii şi inspiraţi adînc! Ei, se simte? Lăsaţi-vă jos să-i prindeţi mirosul de alge adus de briza mării, cîte ceva din duhoarea motorinei arse de camioane şi nu uitaţi să vă încărcaţi plămînii cu inconfundabila aromă a igrasiei din hotelurile ei de două şi trei stele. Şi, dacă v-aţi acomodat cît de cît, nu rataţi experienţa olfactivă unică din tramvaiul 34, la care puteţi asorta oricînd amintirea unor damfuri similare din personalul de Tecuci. Aşa, inspiraţi adînc, la subsuoară, să-i pătrundeţi misterul consumului foarte mic de săpun şi s-o înţelegeţi cînd vă spune că pe timp de vară îi intră centralele termice în revizie vreo două-trei săptămîni. Vă place? Ieşiţi puţin pe balcon şi lăsaţi-vă nasul în vînt să primească aroma sarmalelor din bucătăria de la etajul doi, mirosul de mititei de la grătarul din colţ şi, neapărat, combinaţia de acru-împuţit ridicată de tomberonul prea plin din spatele blocului. Nu fugiţi, pentru că miroase şi altfel, a fîn proaspăt cosit şi a lapte cu mămăligă, iar din cînd în cînd îi flutură prin păr aroma vremurilor de demult, cînd se făceau prăjituri la Capşa şi aluaturi cu susan la simigeria din colţ. Mai staţi, mai staţi, e vremea să deschideţi ochii şi să-i vedeţi tatuajele cu "Muie Dinamo!" încrustate în pielea blocurilor cenuşii, oamenii trişti cu burţi mari şi dinţi stricaţi, beţivii urinînd lîngă stîlpii de telegraf sau în lifturi şi, mai ales, spectacolele de circ electoral. Deschideţi ochii mari să-i observaţi femeile frumoase, dar resemnate, bărbaţii harnici, însă şomeri, şi milioanele de suflete chinuite de întrebări despre ziua de mîine. Priviţi-i drumurile, oh, drumurile, veşnicele
ei drumuri, rugaţi-vă în gînd pentru ele şi aprindeţi o lumînare în a
