Unde se duc banii din cultura Vesnica plangere a bocitoarelor culturii romane, care sustin ca "nu sunt bani in cultura", pare sa fie, de fapt, un mod sigur de a distrage atentia de la adevarata Unde se duc banii din cultura

Vesnica plangere a bocitoarelor culturii romane, care sustin ca "nu sunt bani in cultura", pare sa fie, de fapt, un mod sigur de a distrage atentia de la adevarata problema. Fiindca in realitate nu de bani ducem lipsa, iar sumele alocate in 2004 pentru anumite proiecte culturale sunt graitoare in acest sens. Partea delicata a subiectului este "unde anume ajung acesti bani?". Cheia succesului nu este neaparat valoarea, atunci cand soliciti o suma anume, ci gradul de apropiere de echipa ministeriala, numerele de telefon pe care le detii in agenda mobilului, si alte asemenea "atuuri" care plaseaza in prim-plan figuri efemere, mai apropiate de sfera politicii decat de cea a culturii. Pentru un singur spectacol de teatru, ca sa trecem la exemple, Teatrul National a cerut de la bugetul Ministerului Culturii nu mai putin de 2,5 miliarde lei, cam cat isi pemit sa ceara actorii culturali din doua-trei judete ale tarii, pentru un an intreg, mai mult decat si-au permis sa ceara organizatorii unor festivaluri impresionante, cum este cel de la Sibiu, de exemplu. Spectacolul cu pricina e, ati ghicit, Apus de soare de B.St. Delavrancea, si, cum subiectul Stefan cel Mare e la mare moda anul acesta, toata tara s-a mobilizat sa propuna ministerului proiecte legate de numele acestuia: expozitii, CD-uri, albume omagiale, spectacole la fel de omagiale etc. Iar banii au curs in toate directiile, intru pomenirea domnitorului si prosperitatea celor ce si-au facut din el icoana, in mod ipocrit. Pentru un film documentar artistic in doua serii, dedicat aceleiasi personalitati, Studioul de creatie cinematografica din Bucuresti a cerut 5,2 miliarde lei. Un alt exem