Medicamente compensate cu 90 de procente pentru tot poporul? Saru' mana, maica, da' pune alaturi si o lumanare, sa fie primita aceasta pomana! Si daca nu vor ajunge pastilele pentru toata lumea, macar moare crestinul, la coada, neimpartasit, dar cu lumanare. E greu, in an electoral, sa eviti abordari de acest fel.

Orice miscare e gandita si analizata in ecuatia: cate voturi aduce mia de lei? Cresterea nivelului de compensare, pentru pensionari, urmata la scurta vreme de promisiunea generalizarii sistemului, pentru toti asiguratii, a readus in prim-plan situatia din Sanatate. Din 1993, nu a mai fost atins un astfel de nivel al compensarii.

In urma cu 11 ani, constatandu-se ca pretul medicamentelor din import le facea inaccesibile cetatenilor, statul a hotarat sa plateasca o parte din tratamentele efectuate in afara spitalelor. Astazi, nu are rost sa discutam despre implicatiile politice ale deciziei de "supracompensare" mai mult decat o vor face politicienii.

Cei care critica masura anuntata de ministrul Sanatatii, Ovidiu Branzan, au insa si alte argumente. "Calcaiul lui Ahile" il reprezinta, in viziunea lor, finantarea. La un nivel de compensare de 50-60 la suta, si tot se aduna datorii. Pacientul e obligat sa ia la rand farmaciile pana o gaseste pe cea care are si bani de cheltuit, si produsul dorit, si contract cu Casa de Asigurari potrivita.

Ce va fi atunci cand consumul se va dubla sau tripla? Nu e totul o promisiune desarta, repede uitata dupa alegeri? De grija aceasta scapam usor: bugetul pe 2005 va fi discutat in Parlament inainte de 28 noiembrie. Se va putea vedea daca banii pentru o compensare de 90 la suta au fost alocati sau nu. Raman celelalte probleme semnalate de cei care n-au incredere in proiect.

De unde se vor lua banii? Specialistii in Asigurari au remarcat un fenomen numit "hazard moral":