O calatorie cu telegondola inseamna, deopotriva, un pic de rabdare si ceva bani. Amatorii se asaza la coada, platesc 50.000 de lei pentru un drum (copiii achita jumatate din acest tarif), casierita zimbeste, si dau sa se urce in cea mai noua minune de la malul marii. Nu este usor pentru ca urmeaza o a doua coada: cea de la accesul la imbarcare. Cu gindul la distractie, turistii par sa nu resimta aceasta mica piedica. Ramine doar speranta de a ?pluti? deasupra Mamaiei. Potrivit unei estimari recente, cistigul zilnic din vinzarea biletelor la telegondola este de peste o jumatate de miliard de lei. Rind pe rind, grupuri de sase persoane, cite incap intr-o cabina, trec de punctul de acces, adica o bara care se lasa dupa ce cartela electronica - pe post de bilet - este trecuta prin fanta unui aparat. Instalatia - cu o roata mare care trage cablul de otel ce sustine telegondolele - impresioneaza prin silentiozitate: zgomotul motoarelor si rotii este abia perceptibil.
Visul frumos dureaza putin
Vedem digul de la Cazino, singurul din Mamaia care e accesibil pentru turisti si care da in mare. E primul semn ca ne apropiem de ?aterizare?. Distanta dintre telegondola si faleza se micsoreaza. Ne apropiem de statia terminus de la Cazino. Usile se deschid incet si coborim din mers. Putin mai incolo, alti turisti asteapta intilnirea cu cea mai noua dintre distractiile de pe litoral in acest sezon estival. Pasim afara cu regretul ca durata calatoriei a fost prea scurta. Sapte minute au fost parca prea scurte, dar totusi incintatoare. Ne promitem ca vom reveni.
Mamaia in imagini pe cablu
Cei carora ?le vine rindul? trebuie sa urce din mers pentru ca instalatia functioneaza fara intrerupere. Telegondola porneste incet, iar la trecerea prin niste role de directionare se leagana usor. Usile se inchid automat si silentions. ?Caderea? de pe stilpi este abia p
