* Eroul scăpat din infern / Hellboy (SUA, 2004), de Guillermo del Toro. Cînd l-am descoperit pe actorul Ron Perlman, în Numele trandafirului, n-am mai fost în stare să fac nimic trei zile şi trei nopţi, după care mi-am scuipat în sîn. Regizorul, Jean-Jacques Annaud, îi alesese pe locuitorii abaţiei pe baza înfăţişării - să-i spunem - speciale, însă, chiar la standardele extraordinare de sluţenie pe care le cultiva filmul, un personaj ieşea în evidenţă: cocoşatul Salvatore, care vorbea toate limbile şi nici una. Era cea de-a doua apariţie a lui Perlman pe marele ecran; el debutase într-un alt film de Annaud, Lupta pentru foc, în rolul unui om din Neanderthal. De-atunci, a mai jucat cu succes în serialul de televiziune Frumoasa şi bestia, unde a întruchipat-o pe Frumoasă (glumesc), şi s-a integrat cu uşurinţă pe Insula doctorului Moreau. Deci, cum arată acest om? Ei bine, în viaţa de toate zilele e departe de-a pune lumea pe fugă (ochii lui albaştri sînt frumoşi şi blînzi), dar e ceva în înfăţişarea lui - fruntea teşită, faţa ce se lăbărţează pe măsură ce coboară - care trezeşte geniul machiorilor. Regizorul Jean-Pierre Jeunet, mare amator de moace cu "m" mare, a apelat la el pentru două filme - Oraşul copiilor dispăruţi şi Alien: Renaşterea. Dar abia acum, pregătit de marele machior Rick Baker, Perlman s-a întîlnit cu rolul vieţii sale; după cum observase personajul său din Numele trandafirului, în amestecul lui de limbi, il diabolo est ugly comme Salvatore. Hellboy e un super-erou care se luptă cu forţele răului. Forţele răului sînt reprezentate în primul rînd de porcăriile băloase cu care ne-am obişnuit. Nici un film de azi, oricît s-ar agita regizorul, n-ar putea să regăsească tensiunea ce preceda fiecare apariţie a monstrului din Alien, în 1979. Din fericire, regizorul Guillermo del Toro nu se agită, ci se inspiră din atitudinea calmă a eroului său, pentru