* Sorin Adam Matei, Boierii minţii. Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi piaţa liberă a ideilor, Editura Compania, 2004. Boierii minţii e o struţocămilă. Titlul (o găselniţă bună, definind, generic, elitele) este secondat de subtitlul care duce la un nonsens comic: "între"... "şi..." înseamnă că intelectualii români nu sînt, de fapt, niciunde: nici (încă) "grup de prestigiu", nici (în) "piaţa liberă"... Or, teza cărţii lui S.A. Matei este că intelectualii români sînt, deja, prizonierii paradigmei "paramoderne" a "grupurilor de prestigiu" - "piaţa liberă a ideilor" fiindu-le (deocamdată) străină. Dacă S.A.M. crede, cu adevărat, în eventualitatea unei evoluţii a clasei intelectuale româneşti, atunci titlul ar fi trebuit să fie "(intelectualii,) de la... la..."; aşa, ar fi avut noimă. E o struţocămilă şi pentru că încearcă să combine (inabil) un senzaţional gazetăresc de tip "dezvăluire!" cu un început de studiu academic (mult mai puţin spectaculos); pînă la urmă, nu despre "grupuri de prestigiu" este vorba în (mare parte din) carte! Conceptul este enunţat în cele două capitole introductive, dar puţin, sau deloc, dezvoltat în cele şapte care urmează. Avem parte, în schimb, de mini-monografii (Dobrogeanu-Gherea, Pătrăşcanu), de excursuri (scurte) în paşoptism, junimism, globalism (!), legătura acestora cu tema propriu-zisă fiind mult prea vagă. Senzaţia este că volumul lui Matei se extinde inexplicabil înainte să fi făcut pasul elementar de a-şi cuprinde (intensiv) subiectul. Lucrurile sînt în mod repetat declarate şi deloc analizate pînă la ultimele consecinţe. Promisiunea de "a face lumină" în cazul "paramodernităţii" intelectuale româneşti rămîne neîmplinită. Nu se face lumină: Matei o aprinde din cînd în cînd, ca un lucrător de la Electrica S.A., parcă spre a verifica dacă funcţionează ("instrumentarul", notele există...), dar - la sfîrşit - sî