Nu e, cîtuşi de puţin, o carte de vacanţă. Dar, începînd s-o răsfoiesc mai mult într-o doară, am fost prins în aşa măsură, încît am lăsat deoparte un roman de David Lodge (e drept, mult sub nivelul "trilogiei universitare"). Cartea se intitulează, plat şi auster, Dicţionar tematic al romanului de moravuri (1850-1914), a fost scoasă (în 2003) la Editura Sorbonne Nouvelle şi îi are ca autori pe Philippe Hamon şi Alexandrine Viboud, primul - nume cunoscut, poetician, nelipsit din bibliografiile masteranzilor şi doctoranzilor la capitolele "descriere" şi "portret". Ideea dicţionarului e simplă: un inventar al temelor (în sens larg: voi reveni) ce apar în romanul francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Asta înseamnă, bineînţeles, Flaubert, Zola, Maupassant, fraţii Goncourt, dar şi o serie întreagă de autori foarte cunoscuţi în epocă şi pe care astăzi nu-i mai citeşte nimeni: Claretie, Ohnet, Champsaur, Bourget etc., ale căror romane oferă nenumărate surprize. Temele sînt comparate cu leitmotivele muzicale şi merg de la tipologia personajelor (arhitectul, scriitorul, pictorul, servitorul) la spaţiile ficţiunii (cafeneaua, strada, salonul, bordelul), de la situaţii narative (aşteptarea, mărturisirea) la reperele ce jalonează viaţa socială şi existenţa individului (dorinţă, sexualitate, moştenire etc.). Fiecare temă e prezentată şi comentată rapid, după care urmează rezumatele romanelor în care ea apare, fie că ocupă un loc central, fie că e vorba de un episod secundar sau de o simplă aluzie. Ansamblul e pasionant. Voi lua, aproape la întîmplare, cîteva exemple. Tema aşteptării (într-o întîlnire amoroasă, dar nu numai acolo): efect de suspans, prilej de a introduce descrieri, portrete, de a transmite cititorului informaţii sau de a lăsa personajul să viseze cu ochii deschişi. Bibeloul: adevărat fenomen de societate, reflectînd invazia kitsch -ului, a prost