Zoom şi avem toată scena: un teren viran între clădiri, cu o scenă improvizată în faţă. Pe scenă se află nişte scuturi cu blazoane şi nişte boxe din care anotimpurile lui Vivaldi se succed unul după altul la nesfîrşit. Pe terenul viran se află o droaie de chioşcuri cu mici, cîrnaţi, pui, hamsii şi, bineînţeles, bere. Mai în fund, nişte tiribombe mecanice. Peste tot lume puzderie şi cîţiva tineri îmbrăcaţi în haine de demult, de mult de tot, care încearcă să se plimbe dezinvolţi prin această mulţime. Sîntem la Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara. Mulţi dintre tinerii pe care i-am întîlnit la Vama Veche aveau în plan să vină şi aici, la festival. Este ceva similar cu Vama Veche, ca atmosferă, doar că e numai pentru cîteva zile. Dar e bine... - mi-a explicat unul dintre ei. Doar că anul acesta organizatorii au hotărît să fie un festival medieval fără rockeri - sau cel puţin aşa s-a dus zvonul. Aşa că Sighişoara a trăit divizat, în registru diurn şi în registru nocturn. Ziua aveau loc "eve-nimente medievale", precum asaltul cetăţii sau ziua cartofului copt, un frumos spectacol Goldoni şi alte mici spectacole mai puţin frumoase. Doar că ziua ploua, aşa că majoritatea evenimentelor nu au mai putut avea loc. Cînd se lăsa întunericul, cetatea era cucerită de rockeri. În locurile mai izolate şi liniştite, se aciuiau grupuleţe cu cîte o chitară şi cîntau folk - sau ceva în genul ăsta. L-am întrebat pe fiul meu cum a fost. Seara, cînd mergeam pe la corturi şi cîntam la chitară, a fost bine... - mi-a răspuns el. - Sînteţi de acord cu Festivalul? - o tot înghesuie un reporter pe o bătrînă care nu apucase încă să se retragă în spatele ferestrelor casei sale. - Da... e pentru tineri... ei se simt bine... - bîiguie bătrînica, încercînd să scape. - Dar nu vă deranjează? - insistă reporterul, forţînd răspunsul. Bătrînica tace. Nu, nu-i deranjează, s-au cam obişnuit cu