De ce mi-a plăcut / de ce mi-a displăcut cartea lui Sorin Adam Matei * DE CE MI-A PLĂCUT: Pentru că este una dintre rarele tentative de istorie intelectuală apărute după 1989, alături de cele aparţinînd profesorului Sorin Alexandrescu, scrisă atît pentru publicul mediu cultivat, cît şi pentru cei puţini (foarte puţini!) preocupaţi de istorie intelectuală din România. Orice efort de pionierat în acest domeniu merită salutat şi încurajat. Autorul a exploatat în mod inteligent potenţialul polemic al subiectului ales, fără a cădea în păcatul exagerărilor inerente abordărilor deja apărute în România, care excelează, cu rare excepţii, prin diletantism şi abordări partizane. Pentru că obsesia anilor '30 este prezentă în mod foarte discret în ansamblul cărţii, avînd un rol mai degrabă secundar, "sugerat". Polemica ce a urmat (cu obligatoriile, exageratele şi obositoarele referinţe la această perioadă) nu face decît să confirme "înţelepciunea" autorului şi, bănuiesc, a editorului. Pentru că furnizează definiţii clare, simple şi "suple", uşor de utilizat ca bază de construcţie ulterioară, experienţa academică a autorului şi influenţa mediului anglo-saxon fiind extrem de evidente din acest punct de vedere. Abordarea dintr-un registru diferit a personalităţii şi ideilor lui C. Dobrogeanu-Gherea şi Lucreţiu Pătrăşcanu s-a dovedit extrem de incitantă; tulburarea somnului plin de glorie a acestora (mai ales a celui din urmă, în ochii multora unicul comunist "reprezentativ" şi frecventabil al perioadei interbelice) mi s-a părut un exerciţiu remarcabil. Pentru adaptarea ingenioasă (uneori prea ingenioasă!) a unor idei şi concepte de lucru adaptate din literatura americană la cazul românesc, care şi-au dovedit utilitatea pentru că autorul a ştiut să disipeze "ceaţa" conceptuală care le înconjoară. Poate că aici rezidă unul dintre secretele succesului acestei cărţi, unde autorul