Dl Şerban Pretor, membru al CNA, secretar de stat, a fost bătut de doi angajaţi ai SPP, într-o sîmbătă, în timp ce conducea Trabantul său spre mare. Familia sa, soţia şi două fiice, au asistat şocate la scena decupată, parcă, din filmele cele mai violente. Şoseaua spre litoral a devenit un fel de Bronx, în care cine se aventurează o face pe riscul lui. Pe această şosea, cam pe la Lehliu, unde, într-o eră anterioară, Tanţa şi Costel îşi consumau idila toropită, o maşină Peugeot a obligat Trabantul dlui Pretor să oprească, doi indivizi cu aparenţe atletice s-au dat jos din bolidul occidental, au deschis uşa Trabantului şi au început să care pumni secretarului de stat. Din cîte înţelegem, vina domniei-sale fusese una singură: avea Trabant. Adică, mergea încet. Enervant de încet pentru nişte sepepişti energici la volan de Peugeot. Băieţii de la SPP, siguri pe muşchii şi pe legitimaţiile lor, au devenit, încă, şi mai curajoşi cînd au văzut victima: un domn fragil, cu aer de intelectual, cu părul alb şi ochelari. Priveliştea aceasta, inofensivă şi vulnerabilă, trebuie că a ridicat adrenalina luptătorilor SPP. Trebuie că în sufletul unui luptător cu legitimaţie pe care se lăfăie stema colorată a României, plăcerea de a pocni un conducător de Trabant care, pe deasupra, mai şi arăta a om care citeşte cărţi, e enormă. Ghinionul agresorilor: dl Pretor este secretar de stat. La o adică, băieţii din SPP sînt plătiţi să asigure paza unor oameni ca dl Pretor şi nicidecum să-i bată în plină stradă. Sînt absolut convins că dacă dl Pretor nu era secretar de stat, celor doi SPP-işti nu li se clintea nici un fir de păr din cap. Felul ezitant în care înţeleg că a acţionat Poliţia, aşteptînd, parcă, să vadă dacă SPP se va desolidariza de cei doi angajaţi, este un argument în plus că dacă legitimaţia dlui Pretor nu ar fi fost mai tare decît legitimaţiile agresorilor, Peugeotul acest