Limbajul
Problema de gandire a fotbalului a devenit acuta. Se scrie si se vorbeste despre fotbal atat de mult, atat de prost si atat de autoritar, incat jocul risca sa devina victima limbajului. Fotbalul a inceput deja sa arate asa cum e vorbit de comentatorii sai: complicat, inept si repetitiv. Acum trei saptamani, Euro 2004 a fost castigat, pe teren, de Grecia, echipa unui fotbal de regiment, si, in presa, de comentatori docti in statistici si muti in fata ideilor. Armata vorbitoare-scriitoare care asediaza de pe margine fotbalul se inmulteste cu fiecare zi. In Anglia, Franta si Germania, echipe de comentatori apar cu o ora inainte de meci si incep sa recite la televizor consideratii "scriptate". Clisee clonate zilnic si banalitati impaturite in prestigiu. Viata vedetelor e de fapt mereu primul subiect. Comentariul devine, datorita acestui ofsaid mental, un soi de conversatie mondena, in auzul unui public indemnat sa priceapa din fotbal doar atat: scandalul, anecdota, barfa, picanteria. La pauza aceiasi oameni reiau fazele importante si le trec printr-un dus de dictoane arbitrare: cutare e prea lent, cutare joaca prea in fata, cutare pleaca prea devreme pe contre, doar cutare noi suntem destepti. Spectacolul nu e o noutate. Acum doi ani, Cupa Mondiala a fost tot un exemplu de fotbal in descrestere si retorica goala in crestere.
Interpretarea
Criza ideilor despre fotbal e un impas elementar. El a fost provocat, pur si simplu, de abandonul respectului minim pentru dimensiunea gratuita a fotbalului. Jocul de fotbal a fost transformat, si pe teren dar mai ales in paginile cronicilor, intr-un element de decor. Tema centrala e aventura comerciala a jocului. Preturile, salariile, potentialul publicitar al vedetelor si bursa transferurilor. A disparut tot ceea ce face din fotbal (si din orice alt joc) arta, iar din cuvintele rostite la marginea lui