Proiectul a ramas, cel putin deocamdata, fara replica din partea lui Ion Iliescu. A reactionat, in schimb, negociatorul-sef Vasile Puscas. Acesta a formulat, de fapt, la doua zile diferenta, doua raspunsuri. Primul a tintit nota eurosceptica din propunerea PUR: negociatorul-sef a afirmat ca referendumul e inutil, intrucat opinia cetatenilor romani despre integrare e deja cunoscuta.
Numeroase sondaje au aratat, a spus Puscas, ca, intr-o proportie covarsitoare, romanii vor integrarea tarii in 2007. Argumentul nu e foarte solid: un sondaj ramane un simplu instrument de cercetare a opiniei, imposibil de pus pe acelasi plan cu un instrument politic atat de insemnat ca un referendum. Dar V. Puscas nu s-a multumit sa invoce sondajele ca substitut al consultarii populare.
Politizand dezbaterea, el a lasat sa se inteleaga ca pozitia PUR exprima de fapt temerile unei parti a mediului de afaceri romanesc, care ar putea pierde in momentul integrarii pozitii castigate in anii din urma. Obiectia aceasta e si mai putin intemeiata. Daca PUR este, intr-adevar, eurosceptic pentru ca exprima interese economice precise, negociatorul-sef nu are dreptul sa refuze luarea lor in considerare. Procesul de negociere consta tocmai in federarea optiunilor diverselor grupuri de interese din societate, in vederea gasirii unui acord mai larg in plan european.
Daca unele dintre aceste interese intra in conflict cu regulile pietei unice, atunci ele vor fi excluse in chip natural, si nu printr-o decizie birocratic-guvernamentala care precede integrarea. In orice caz, aceste situatii si grupuri conflictuale ar trebui precizate, pentru ca nimic nu este mai frustrant pentru societate decat lipsa de transparenta.
Celalalt raspuns la propunerea PUR a vizat latura institutionala a chestiunii. La doua zile dupa ce opusese referendumului sondajele de opinie, Puscas si-a amintit d
