False indignari si oftaturi patetice la Bucuresti
In tot acest timp, Romania, care a fost exclusa de la negocierile privind Transnistria, incearca sa recupereze timpul istoric prin prezentarea unor programe de televiziune care sa impresioneze pana la lacrimi. Exista un patetism al neputintei pe care anumite posturi de televiziune de la Bucuresti il cultiva cu osardie. Suntem cu mainile legate, dar noi plangem ca la priveghi. Exista iarasi o ispita a vorbelor goale, o incercare de a recupera prin suspine si oftaturi absenta unei politici bine gandite fata de Republica Moldova. Bucurestiul a avut mai mereu o politica vocala fata de Republica Moldova. Mereu s-a vorbit, de la cele mai inalte tribune, despre destinul istoric comun. In tot acest timp, la Chisinau nu exista ziare romanesti. Donatiile de carte se fac sporadic. Iar atunci cand in Republica Moldova sunt alesi comunistii la putere, ne indignam si spunem ca ar fi mai bine sa-i lasam pe moldoveni in durerea lor, ca noi, vezi, Doamne, suntem pro-europeni si pro-atlantici, am intrat in NATO si batem la usa UE, asa ca mai bine sa intoarcem spatele celor care nu vor relatii cu Romania. Poate cand moldovenii din Republica Moldova aveau cel mai mult nevoie de noi am preferat sa nu auzim strigatul lor de disperare. Sa ne facem ca nu-i cunoastem si sa le spunem: daca ati votat cu comunistii, asa va trebuie.
Acum cativa ani, citeam relatari la Bucuresti despre preluarea puterii in Republica Moldova de catre comunisti, tinutul de peste Prut fiind prezentat ca o zona infricosatoare unde nu e bine sa calatoresti, daca vrei sa-ti salvezi pielea. Am avut apoi prilejul sa merg spre Chisinau, de doua ori, cu un autobuz luat de la Iasi, si am vazut ca situatia nu este chiar asa de neagra pe cat si-o inchipuiau analistii nostri de politica externa. De la vamesii care imi aratau semne de simpatie pentru faptul ca
