Sprijinindu-ma pe surse romanesti si vestice, incluzand documente de prima mana recent oferite cercetatorilor, intentionez sa ofer o interpretare departata de miturile obisnuite vizand "autonomia" sau chiar "independenta" Romaniei in cadrul sistemului mondial socialist, interpretare bazata mai degraba pe reliefarea pozitiei acesteia de putere minora in cadrul unui subsistem international dominat de un hegemon. Consider ca neintelegerile fundamentale ale pozitiei veritabile a Romaniei in interiorul organizatiei se datoreaza unei priviri unilateral diplomatice. In termenii lui Kenneth Waltz, o perspectiva stiintifica axata exclusiv pe politica externa a unui stat este reductionista, capabila sa duca la erori grave, atunci cand scopul analizei prin imaginea a doua a relatiilor internationale (cea a regimului politic al statelor) este intelegerea situatiei unui jucator in ansamblul sistemului international(2). Nu putem construi pozitia unui stat in interiorul sistemului international pornind doar de la actiunile sale si de la interactiunile cu miscarile celorlalti actori. O perspectiva axata exclusiv pe analiza actiunilor militare si diplomatice ale unui stat nu face altceva decat sa recreeze imaginea realista clasica a sistemului international ca masa de biliard, utila ca model conceptual, dar absolut nesemnificativa atunci cand interesul stiintific este legat de examinarea unor evenimente istorice.

Interpretarea mea datoreaza semnificativ tezelor dupa care structura sistemului international modeleaza nu doar politica externa a statelor, dar, in cazul puterilor minore, modifica si structurile politice interne. Daca principiul de ordonare anarhic are, in cazul puterilor minore, asa cum am afirmat mai sus, doua posibile intruchipari, este inevitabil ca modul in care este structurata presiunea internationala in cazul uneia dintre faze sa nu influenteze semnifica