Eveniment ignorat

Îi este greu Cronicarului să înţeleagă următorul lucru: de ce, pe de o parte, toată lumea se plânge că nu avem destule instrumente de cercetare (dicţionare generale, dicţionare de gen, istorii ale diferitelor instituţii etc.) iar pe de altă parte, când apare, în sfârşit, câte o astfel de lucrare, nimeni nu-i dă atenţie. Absenţele sar în ochi şi toţi le reclamă, umplerea câte unui gol nici măcar nu e observată.

Nu ştim, de pildă, să fi semnalat cineva (şi ar fi bine să ne înşelăm), apariţia Dicţionarului cronologic al romanului românesc (DCRR), lucrare impunătoare de 1227 de pagini, realizată la Cluj sub egida Academiei Române. Este un eveniment ignorat, dacă putem vorbi astfel. Cartea ne-am procurat-o de la "Bookarest 2004", unde figura printre noutăţile cele mai apetisante, din punctul nostru de vedere. E o lucrare de pionierat, suntem avertizaţi în prefaţă, "întâiul dicţionar de gen din literatura noastră". Impresionează prin multe însuşiri şi nu în ultimul rând prin amplitudine. înregistează toate romanele româneşti de până în 1989, apărute în volum, în foileton sau fragmentar, precum şi toate referinţele critice privitoare la ele, extrase din peste două mii de publicaţii şi din cărţi. Mai mult încă, au fost inventariate, pentru epoca de până la 1900, chiar şi romanele rămase în manuscris, atâtea câte se cunosc, în totul autorii Dicţionarului urmărind să dea o imagine "suficient de exactă a circulaţiei şi receptării romanului în cultura română". Au reuşit cu prisosinţă, după părerea noastră, şi firesc este măcar să le amintim aici numele. Mai întâi pe ale regretaţilor Augustin Pop şi Elena Stan. Apoi pe ale lui Ion Istrate, Ioan Milea, Doina Modola, Mircea Popa, Aurel Sasu, Valentin Taşcu, Mariana Vartic. Cercetarea literară românească le este îndatorată.

Transfer de mentalitate

@N