Tot ce ţine de sex stîrneşte un soi de interes voyeurist. Pe asta mizează reportajele despre prostituţie, violatori, pedofili, incesturi, despre intimităţile V.I.P.-urilor, difuzate pînă la saturaţie. Industria pornografică, deşi ilegală, e şi ea înfloritoare căci piaţa o cere. în literatură, erotismul şi sexualitatea, cenzurate aprig de pudibonderia ceauşistă, au izbucnit după "89 ca reacţie şi semn al unei libertăţi degajate de orice moralism. Nu tema în sine, cu tradiţie milenară în alte culturi, e scandaloasă, ci limbajul erotic - în româneşte şocant, grosolan, obscen. Oricît de deschişi ne-am vrea, el străpunge violent cordonul sanitar mental din jurul acestui spaţiu foarte intim al omenescului, stîrneşte repulsie, te simţi agresat. în special tinerii încearcă să provoace în acest mod establishmentul, dar limbajul obscen, în lipsa talentului puternic, singurul în stare să înlăture obstacolele prejudecăţilor, rămîne de domeniul pornografiei.

Cel mai bine a reuşit pînă acum să se menţină pe muchia subţire şi alunecoasă dintre pornografie şi artă Ioana Bradea, în romanul ei de debut, Băgău, publicat în mai la Editura EST, Samuel Tastet Editeur. Au încercat şi Marius Ianuş, şi Alexandru Vakulovski, cu Pizdeţ şi Letopiseţ, şi Ioana Baetica, în "romanul fracturist" Pulsul lui Pan, dar ei sînt încă într-o fază diletantă a şocării de dragul subversiunii, într-o formulă nedecisă a autoficţiunii furioase, între poem-proză-jurnal, cu ostentaţia lipsei de complexe şi de complezenţe, supăraţi pe lumea căreia vor să-i atragă cu orice preţ atenţia şi recunoaşterea ca artişti. Numai că scrisul tipărit e necruţător ca o oglindă măritoare, scoate ca uleiul la suprafaţă notele false, contrafacerile, stîngăciile. Ioana Bradea în schimb vădeşte o excepţională înzestrare de romancier, chiar dacă şi la ea e vorba într-o anumită măsură de autoficţiune: are un auz perf