- Editorial - nr. 152 / 4 August, 2004 Se vorbeste despre el cu demagogie. Este stapanul democratiei, telul suprem, si totusi, in realitate, ramane de caruta intotdeauna. Interesul cetateanului este invocat _ mai ales, in campaniile electorale _ cu patos de tot alesul, cand e sa justifice vreun aspect discutabil. Da bine sa spui ca interesul cetateanului te guverneaza in tot ce faci. E un fel de legitimare a faptului ca stai pe un loc in care mananci (bine mersi) banul public si, practic, nu faci mare lucru pentru asta. In realitate… Lucrurile stau cu totul altfel. Daca ar fi (nu este, inca), intr-adevar, cetateanul prioritatea numarul 1 a politicienilor _ fie ei de centru, stanga sau dreapta -, ne-am fi asteptat ca, dupa evaluarile postelectorale, soldate, pe alocuri, cu demisii mai spectaculoase chiar decat rezultatele localelor, viata oamenilor (a celor care au votat, in fapt) sa tinda spre o ameliorare. Insa, ne este dat sa constatam, pentru a cata oara, mentinerea, in continuare, a clivajului tot mai evident intre Romania oficiala si cea profunda, una cuprinsa de febra schimbarilor, a negocierilor pentru functii in comitete si comitii, iar cealalta macinata de grija zilei de maine, mai ales dupa potopul din ultimele zile. Caci, colac peste pupaza, avalansa scumpirilor de vara a subtiat si mai tare buzunarele peticite ale majoritatii romanilor. Totul petrecandu-se pe fondul bataliilor politice pentru ocuparea de functii si, mai ales, pentru a "prinde", in toamna, un post de deputat sau senator, in viitoarea legislatura. De cealalta parte, restul tarii, pentru care majorarile de preturi, incepute (convenabil pentru unii), la inceputul lui iulie, inseamna o crestere greu digerabila a facturilor curente. Intr-o singura luna _ iulie _ am ajuns sa platim mai mult pentru energia electrica, gaz, benzina, tigari si alcool. Pentru ca tacamul sa fie complet, de la