Avignon-ul rănit anul trecut în urma grevei care a determinat anularea ediţiei 2003 renaşte sub o nouă conducere, tînără şi determinată. Mutaţiile sunt profunde, riscurile deosebite. inovaţie excepţională: un artist asociat e invitat de acum încolo să participe împreună cu cei doi directori, Vincent Baudriller şi Hortense Archembault, la constituirea programului. Anul acesta, Thomas Ostermeier, directorul celebrei Schaubühne din Berlin a desenat conturul noului Avignon, de a reuni protagoniştii scenei europene. O intransigenţă necunoscută se impune, o radicalitate extremă se afirmă. Tineri artişti, veniţi la Avignon!
Nu doar o suită de spectacole a fost prezentată, ci un ansamblu coerent, o sală şi un spaţiu teatral au putu fi descoperite. Ele revelă îndeosebi identitatea teatrului german. Faptul de a reuni artişti, diferiţi cert, dar aparţinînd unei familii comune, asigură recunoaşterea unui profil şi afirmarea unei poziţii. După acest festival, fiecare ştie mai precis care sînt forţele ce agită estetica scenică germană proprie generaţiei Ostermeier. Festivalul nu s-a limitat la aceasta şi a expus de asemenea artişti înrudiţi sau cîteodată complet opuşi. El a cultivat, chiar exacerbat, tensiuni contradictorii. Nimic pacific sau unanimist - aceasta i-a fost deviza!
Cocaină - spectacol de Franz Castorf, după un roman de Pitigrilli, necunoscut scriitor italian, a marcat debutul. Castorf, conform obiceiului său, dezvoltă o adevărată estetică a murdarului şi a eteroclitului. Totul explodează aici, platoul se umple de deşeuri, actorii se angajează complet şi se consumă nevrotic. Completă, această vocaţie destructivă face spectacolul insuportabil la încept - totul nu pare a fi decît provocare programată! - pentru a căpăta progresiv sens, pentru a se organiza într-o viziune. Haosul instalat pe platou traduce teatral deruta personajelor pe care
