Miss "Afinata" si Miss "Tulburel"

La cativa metri de Cetatea de Scaun a Sucevei, am participat, acum cateva veri, la "Festivalul afinatei". Sarbatoarea a debutat generos, fiindca la-nceput afinata s-a oferit gratis participantilor, in vreme ce animatoarele dansau cu o splendida imaturitate, din buricul lor multilateral.

Sub noi, se-ntindea, tacuta, cetatea, si mi-a trecut prin cap ca, dupa cateva pocale din licoarea asta vitejeasca, devine floare la ureche sa-i zdrobesti pe turcaletii pirpirii, cu dintii surpati de serbet si halva.

Apoi, ca la un sunet de goarna, izbind din picior, cativa voinici s-au aliniat, gata sa se prinda in lupta. Sub zalele de tricou, muschii fornaiau cumplit, in timp ce tobele tocau marunt linistea iar vantul facea sa sara penele dintr-un miros iute de pusca.

Incepea concursul "Cel mai rapid bautor de afinata", fiecare aspirant trebuind sa dovedeasca o halba de juma' de litra cu afinata. In fine, castigatorului i-au fost necesare doar opt secunde ca sa trimita afinata acolo unde-i este locul. Scuturate de isterie, animatoarele dansau de parca, printr-un misterios transfer, afinata bauta de castigator le-ar fi imbogatit lor sangele.

Campionul a raspuns uralelor cu detasare de campion, aruncand in multime fanul proaspat al unui snop de bezele. Dupa care, a disparut cu premiul, care consta, previzibil, intr-o damigeana cu cinci litri de afinata.

Dupa inclestarea supraomeneasca a vrednicilor afinatisti, a urmat atractia serii: competitia pentru coronita de "Miss Afinata". Caci, era posibil un festival al afinatei fara proba de miss? Bineinteles ca nu, doar nu ne trezim in Evul Mediu!

Fetele, costumate vag, s-au bucurat de complicitatea deplina a afinatei, care le-a infrumusetat cat a putut. Dovada: aplauzele, care au deranjat placut somnul spiritelor strabune. Ehei, sa mai fi t