Rablele dau bataie de cap politiei si primariei, care se roaga de "gardisti" sa le duca din centrul Bucurestiului. Comisariatul n-are insa bani nici macar sa le tracteze. Pana si sigla de pe botul Daciei ramase functionale au platit-o comisarii din buzunarele proprii. La fel si bannerul de la intrarea in institutie, pe care scrie impozant "Garda Financiara", si apa potabila din sediu.
Cladirea comisariatului, o maghernita construita in 1924, se inunda la fiecare ploaie. In birouri stau claie peste gramada cate zece comisari. Calculatoarele - cate doua de birou - sunt din primele generatii si, cu exceptia celui instalat la comisarul-sef, nu suporta Internetul. Din lipsa de masini, comisarii se duc in controale cu RATB-ul.
Pentru cazuri urgente folosesc masinile personale, dar cu teama. Le parcheaza departe de firmele pe care le au de controlat si parcurg restul drumului pe jos, pentru ca se intampla des ca, in urma unei descinderi, sa se trezeasca cu masinile avariate in parcarile de acasa.
Controalele la distante mari - de exemplu, comisarii din Giurgiu au fost solicitati sa vina la angroul Europa pe motiv ca sunt mai impartiali decat cei din Ilfov in parohia carora se afla complexul - ii costa pe comisari cateva sute de mii de lei. Banii de benzina nu-i deconteaza nimeni.
Cu exceptia sediilor, care in alte judete sunt mai rasarite, situatia comisarilor din Bucuresti se regaseste in toata tara. Teoretic, un comisar al Garzii Financiare ar trebui sa aiba uniforma, arma de foc, spray paralizant, electrosoc, vesta si baston reflectorizant. Ultima data cand s-au distribuit uniforme in Garda Financiara a fost in 1998.
Chiar daca vreun comisar si-a pastrat hainele de lucru intacte timp de 6 ani, nu le poate folosi din cauza ca "nu mai au insemne de actualitate". Spray-urile paralizante, electrosocurile, vestele si
