Unul dintre programele lansate de M.I. se numeste "Imagine prin fapte" si pune in practica, cel putin formal, un deziderat de care tot scriu: graiul faptelor face imagine, nu cohorta slujbasilor specializati in consumat fonduri pentru poleit, cosmetizat, persuadat si manipulat, adica specialisti in pleonasmul imagine si (in loc de sau!) relatii publice. Pe cand si un program "Educatie prin fapte", caci har, Domnului, aici nu mai exista specialisti care sa gestioneze domeniul (mult) mai important decat toate, inclusiv decat imaginea, caci daca educatie (ca si cultura) nu e, nimic nu (mai) e, asa incat trebuie multiplicat numarul celor care trebuie sa ne apere pe noi de noi si al celor care (ca imaginisti si imagologi sau imagolatri) sa vopseasca gardul (tranzitiei) inapoia caruia sta la panda leopardul (perditiei)? Exista o moda, un suflu, un vaj de inspiratie transfrontaliera care vizeaza demolarea structurilor de traditii, educatie si cultura (cu obiect de activitate cu tot) pe motiv ca, gata, am atins standardul cerut la aceste capitole, chit ca analfabetizam en-gros si debusolam atlantico-pacific, fara stiinta de tara si de carte, fara respect de cele sfinte si stramosi, cu o anume plictiseala de a mai romaniza, dornici sa purtam (manca, bea, citi, vedea, admira) ce-arunca altii, fara sa ne mai pese de specific national, traditii populare, vesnicii carpato-danubiano-pontice. Ca dihonia demolarilor de acest tip cuprinsese lumea, fara sa ne afecteze, sau ca, in cele din urma, a cuprins si mediul civil romanesc, nu am considerat mare paguba pentru cei cu juramant pe drapel si privatiunile militare la zi, dar de curand epidemia anticulturala iscata de virusul unor politruci resapati si demilitarizati a cuprins si mediul orelor exacte obligatorii, asa incat iubirea de tara, cultul stramosilor si istoria strabuna au ajuns din facultative, prohibite si din netrebuincioas