26. Le multumesc cu recunostinta tuturor celor care ne-au fost alaturi, cu o vorba buna, fiului meu si mie, in deruta sufleteasca provocata de moartea sotiei mele, Maria Paler. Cuvintele lor ne-au ajutat sa fim mai putin singuri in fata fatalitatii.
Am si o nedumerire. Sotia mea si-a petrecut toti anii de munca, inainte ca bolile s-o frustreze de acest drept, ca redactor la emisiunile pentru copii de la Radiodifuziunea romana.
Gresesc, oare, socotind ca bunacuviinta ar fi cerut Radioului sa-si aduca aminte, fie si formal, ca au trecut si altii, inaintea d-lui Seuleanu, pe coridoarele sale? Si ca memoria unei institutii nu e utila doar pentru a face trafic cu ea?
27. Dupa o noapte ploioasa, vremea e azi mai ingaduitoare. Vara a intrat intr-o faza noua, se pare, mai putin agresiva.
28. Niciodata nu intelegem la timp avertismentul din expresia „prea tarziu“, atat de des intalnita prin regrete.
29. Nu stiu ce sa cred despre cei care se considera „impliniti“. Au avut pretentii prea mici de la ei, s-au hranit cu iluzii „accesibile“? Ori nu percep diferenta dintre „ratare“ si „esecuri“? De fapt, marii ratati nu s-au multumit cu idealuri accesibile.
Michelangelo visa sa sculpteze muntii! De aceea nu voi indrazni niciodata sa ma consider un ratat. Ceea ce pot pretinde e ca am in urma mea niste esecuri.
30. Ma descumpaneste grav orice ma obliga sa constat ca logica nu-mi mai e de folos. Nu-mi dau seama ce pot pune in loc.
31. Documentar la „Discovery“ despre politia secreta nazista, Gestapo. Si ce concluzie trage comentatorul dupa ce rasfoieste sute de dosare, din arhiva cu „turnatori“? Ca nu sistemul manipula indivizii care dadeau „informari“, ci acestia manipulau sistemul! Se foloseau de politia secreta pentru a-si regla conturile cu cei pe care ii „turnau“.
Poate ca in orice istorie opresiva victimele sfars
