Un anunţ din B-24-Fun îmi atrage atenţia: printre alte servicii oferite prietenilor noştri necuvîntători, se prefigurează "primul cimitir-parc pentru animale din România", cu posibilitatea de înhumare şi incinerare. Industria pentru animalele de companie, pare-se, a făcut un nou pas înainte, după mai vechile apariţii ale dog-sitter-ilor, saloanelor cosmetice, magazinelor şi pensiunilor pentru animale. Mai avem puţin, probabil, şi ne vom întîlni, ca-n povestea tragicomică a unui prieten, la slujba de înmormîntare a pisicii; sau ne vom achiziţiona ultimele modele de paltonaşe pentru şoricari din revistele de modă pentru animale (aşa cum am văzut, prin anii '90, la o americancă ONG-istă posesoare a două siameze obeze). Din fericire, la noi, graniţa dintre utilitar şi ridicol nu a fost încă trecută de-a binelea, din varii motive (printre care o oarecare educaţie poate prea sănătoasă a românului neaoş, precum şi lipsa de fonduri suficiente). Industria animalelor de companie, însă, se dezvoltă: Dl Cristi Vătău, managerul firmei Kris, este unul dintre pionierii domeniului. Managerul ne înşiră, cu seninătate, în ce constă întreprinderea lui (înfiinţată în 1995): dresaj canin, patru hoteluri pentru cîini, "cea mai mare canisă din Europa" (fermă de căţei), dog şi pet-sitter-i, taxi-dog, saloane cosmetice pentru cîini şi, în pregătire, primul cimitir canin şi un parc de distracţii pentru căţei. Interesul dlui Vătău pentru animale are o motivaţie palpabilă: "Un căţel mi-a deschis drumul în viaţă. Sînt fost ofiţer de Miliţie. Am făcut şcoala la Sibiu şi am devenit instructor gradul I de dresaj canin. Apoi, mi-am cumpărat două femele dintr-o rasă rară, nişte cîini foarte mari, aduşi din Italia, pe care am dat 10.000 de dolari. Le-am înmulţit, am făcut o expoziţie, am vîndut puii, am dat drumul la şcoala de dresaj.
Încet-încet am avansat, mi-am făcut echipa mea..." Pov