* Alice Sebold, Minunatele oaseĚ, Colecţia "Biblioteca Polirom", traducere şi note de Liviu Cotrău, Editura Polirom, 2004. La noi, va fi destul de greu de înţeles de ce cea de-a doua carte a Alicei Sebold din 2002 a fost multă vreme best-seller absolut în SUA. Povestită din perspectiva unui înger neconvenţional, ajuns în Paradis după un viol sadic şi o crimă abominabilă, cartea conţine toate poncifele cinematografice ale filmelor după caz real care se încheie cu localizarea realistică a personajelor şi cu eternul "binele învinge". Ce face însă scriitoarea - victimă, şi ea, a unei agresiuni asemănătoare - cu aceste poncife, felul în care deturnează patetismul, ritualurile comunitare, trauma familială şi frica apropiaţilor de "răul" inexplicabil - dau autenticitatea acestui roman poate schematic, dar plin de rezolvări neaşteptate. Umorul de cea mai bună calitate a unor situaţii altfel pîndite de morbid şi suferinţă reflex-condiţionată e poate calitatea primă a romanului, iar ca să-l gustaţi, va trebui să urmăriţi, cu atenţie, metamorfozele raiului în care "nimereşte" Susie, în funcţie de prezentul absolut pe care abia acum reuşeşte să-l trăiască, fără teamă şi fără regrete.
* Elias Canetti, Orbirea, Colecţia "Biblioteca Polirom", traducere şi postfaţă de Mihai Isbăşescu, Editura Polirom, 2004. Se ştie, Canetti a scris Orbirea la 26 de ani. Deşi romanul (specie, spune un personaj, care "ar trebui interzisă în interesul statului") a fost rapid apreciat de Thomas Mann, Hermann Broch sau Hermann Hesse, recunoaşterea lui veritabilă a fost tîrzie şi întortocheată, ca şi cum istoria (literară) ar fi aşteptat confirmarea (realistă) a istoriei, pur şi simplu. Orbirea nu e însă doar prefigurarea ieşirii (ciclice) din ţîţîni a unei lumi pentru a face loc ororii, crimei şi neomenescului, ci şi cronica acumulării nebuniei distructive în cele mai neaşteptate "recipiente
