- Social - nr. 155 / 7 August, 2004 Unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai scolii matematice romanesti, fondatorul geometriei diferentiale centroafine, el insusi creator de scoala. A scris si a publicat lucrari de referinta in domeniul geometriei diferentiale, "in special in geometria diferentiala proiectiva a retelelor si congruentelor, introducand noi clase de suprafete si retele, care azi ii poarta numele" (I. Teodorescu, 1982).Specialistii consulta, cu profit, inca, atatea dintre contributiile sale exprimate in carti: Géométrie différentielle projective de réseaux (1928), Introduction a la géométrie differentielle projective des courbes (1931), cele din volumul Operele lui Gh. Titeica (1941), se inspira din Culegere de probleme de geometrie (1929), Culegere de probleme de geometrie analitica -I, 1939, II-1944 sau din Cursul de geometrie analitica, aparut in 1931.Pasionatii mai cauta paginile "Gazetei matematice" de la inceputurile aparitiei ei pentru a gasi probleme si solutii de rezolvare propuse de savant. Lor nu le este straina nici relatia stiintifica dintre contributia personala a romanului si teorema lui Cosserat (1898), ecuatia Laplace ori "congruentele lui Ribaucour"(1899). Ei stiu, de asemenea, ca, printre preocuparile profesorului, un loc aparte l-a ocupat "teoria deformarii suprafetelor", care i-a consacrat ani intregi de studii, cu descoperiri si demonstratii noi fata de ce se cunostea, la nivel international, pana la el, ceea ce l-a "condus la considerarea suprafetelor caracterizate prin constanta raportului dintre curbura lui Gauss intr-un punct oarecare al ei si puterea a patra a distantei de la un punct fix (centrul suprafetei) la planul tangent la suprafata in acel punct" (I. Teodorescu).Acelasi autor/biograf preciza ca "el (Titeica, n.n.) descoperise deci o noua clasa care astazi ii poarta numele" si ca personalitatea lui, in postura d