Grafician, desenator si restaurator de desene si de gravuri la Muzeul National de Arta din Bucuresti. Plastician si tehnician in acelasi timp, om pentru care granita dintre creatie si rigoare este Grafician, desenator si restaurator de desene si de gravuri la Muzeul National de Arta din Bucuresti. Plastician si tehnician in acelasi timp, om pentru care granita dintre creatie si rigoare este foarte bine delimitata. Plastician intr-un atelier de pe strada Carol nr. 10, intr-un bloc ce pe vremuri adapostea un bordel vestit, neocolit nici de regele Carol, seful Laboratorului de restaurare grafica de la MANR. Acesta ar fi, in cateva cuvinte, Cristian Tarba. Apoi am mai putea adauga expozitiile in tara si in strainatate, premiile, bursele si simpozioanele internationale de arta la care a participat. Dincolo de acest "camuflaj" de date statistice, ramane Cristian Tarba, cel care se regaseste cel mai bine in alb si negru si cel care nu creeaza niciodata cum ar crede ca ar placea cuiva, ci pentru ca simte.
- Sunteti unul dintre putinii restauratori de grafica din Romania. Cu toate acestea, atunci cand vorbim despre Cristian Tarba ne gandim in primul rand la grafician si la desenator, deci la creator. Cum se impaca tehnicianul cu creatorul?
- Atunci cand sunt in laboratorul de restaurare, n-am voie sa creez. Trebuie sa intru in spiritul autorului respectiv, in spiritul lucrarii, pentru ca acolo lucrarea este cea care conduce. In atelier, trebuie sa ma rup de ce fac la muzeu si sa creez. Restaurand, ca artist ma ordonez foarte mult; ajung sa cunosc materialele, sa stiu cum se comporta hartia. In acelasi timp, cunoscand tehnicile de restaurare, ma restrictionez, imi tai putin din liberatatea de creatie, deoarece stiu foarte bine cum trebuie sa fac o lucrare, pentru ca aceasta sa reziste. Daca sunt tentat sa lipesc hartie de ziar pe o lucrare, de exemplu, stiu ca
