- Social - nr. 155 / 7 August, 2004 Tin unii, chiar cu functii mari in administratia tarii, ca in pietele agro-alimentare sa existe mercuriale, respectiv sa se afiseze, la vedere, preturile pentru produsele care se valorifica. Din pacate, in pietele, romanesti, poti gasi tot mai putini tarani adevarati, adica producatori, deoarece acestia, veniti cu marfa, sunt asaltati de adevarate bande, bine constituite, care le cumpara, pe nimic, rodul muncii lor, ca peste o ora, aceeasi marfa sa fie expusa spre vanzare de catre intermediari, la preturi, uneori, de doua sau chiar trei ori mai mari decat au fost achizitionate. Revenind, acum, la problema in discutie, se pune intrebarea daca este, cu adevarat, nevoie de un mercurial sau nu. Opiniile sunt pro si contra. Cei care trec doar ocazional prin piata ar dori ca preturile sa fie afisate. Adevaratii si constantii cumparatori, din sondajele noastre, prefera sa se targuiasca, atentie, nu cu bisnitarii, respectiv intermediarii marfurilor, ci cu adevaratii producatori. Posibilitate tot mai redusa atata timp cat nu se intervine pentru starpirea acestor mafioti din jurul pietelor. Dar, oare, producatorul adevarat, agreeaza el ideea unui mercurial? Si aici luarile de pozitii sunt diverse, pentru ca, de exemplu, un producator din Corabia, Calafat, Ramnicu-Valcea, sau mai stiu eu de unde vine, si care ajunge intr-o piata targumureseana, va vinde, cu siguranta , la un alt pret legumele sale, fata de un producator care vine dintr-o comuna limitrofa municipiului nostru. Cine castiga si cine pierde? In mod normal, intr-o economie de piata reala, produsul valorificat nu doar ca trebuie sa acopere costurile de productie, ci si pe cele ale asigurarii unui nou ciclu productiv, concomitent cu un mic profit. Dar in fata tarabei, oamenii judeca altfel. Bietii romanasi, saraci si neajutorati, isi numara mai intai banutii, apoi se uita lung la