Atentie, chiar se canta Intamplarea ne monteaza, uneori, in asemenea fel existenta de teleprivitor incat, dupa bataielile unor fetiscane puse pe marturisiri incendiare aruncate pe trei note, Atentie, chiar se canta

Intamplarea ne monteaza, uneori, in asemenea fel existenta de teleprivitor incat, dupa bataielile unor fetiscane puse pe marturisiri incendiare aruncate pe trei note, singurele stiute, "te fac k.o., te pun la pamant, voi castiga runda din pat etc" nimerim, rar, ce-i drept, si intr-un studio in care se afla doar doua piane, unul alb, altul negru, si cativa artisti. Atentie, se canta ni se atrage atentia, asa cum, pe orice platou cinematografic in functiune, suntem avertizati: "atentie, se filmeaza". Cu alte cuvinte, fiti cu bagare de seama, pentru ca nu se joaca nimeni de-a cantatul, asa cum actorii nu-si fac numarul, ci chiar traiesc. Cu o dupa-amiaza in urma, m-am uitat pe TVR2, la emisiunea lui Horia Moculescu, compozitor, animator, moderator care se incapataneaza sa demonstreze ca nu toata muzica noastra, fie ca-i spunem usoara, fie pop, rock are, fatalmente, soarta produselor de consum, bune atat cat dureaza o moda sau cat tin baierele industriei. Timpul arunca la cos doar pe facatorii de vedete peste noapte si produsele lor. Nu avem de ce sa le plangem de mila, are balta peste, mai marii benzii rulante de azi sunt harnici, lucreaza zi si noapte cu agresivitatea celor care se stiu pe creasta valului si care cred ca in arta expirarile se fac dupa principiile fabricarii conservelor. In emisiunea despre care scriu a fost invitat Mircea Dragan, una dintre vedetele anilor