Noi manastiri dobrogene:. Sfanta Elena de la Mare. "Stai linistita. Vorbesc cu Maica Domnului si o sa avem de toate". Nimeni nu ar fi putut sa-i gaseasca un nume mai frumos si mai potrivit: "Sfanta Elena de la Mare". De departe, dincolo de Tabara studentilor si Golful francez, manastirea pare o corabie...
Noi manastiri dobrogene:
Sfanta Elena de la Mare
"Stai linistita. Vorbesc cu Maica Domnului si o sa avem de toate"
Nimeni nu ar fi putut sa-i gaseasca un nume mai frumos si mai potrivit: "Sfanta Elena de la Mare". De departe, dincolo de Tabara studentilor si Golful francez, manastirea pare o corabie suspendata intre doua nuante distincte de albastru - al cerului si al marii. E dimineata si e soare - un soare aramiu si rotund ca un galbenus cosmic, ce se ridica alene din valurile albastru-verzui ale departarii. E liniste. Zarva si discotecile Costinestiului au amutit demult. In pustietatea campiei dobrogene, nu se aud decat fosnete de vant si gaze, un strigat ascutit de pescarus si, alaturi, miscarea leganata a lanului de floarea-soarelui.
La Costinesti, muzica si nebuniile vacantei se termina brusc, in poarta celei mai noi manastiri din Dobrogea - o curte de gospodari harnici, plina de pasari si straturi de flori, iar in mijloc, o bisericuta proaspat varuita. Promotoriul inalt pe care se afla si negura transparent difuza a diminetii ii dau un aer solemn, de catedrala taraneasca. Tot taraneste, simplu si fara iscodiri, maica Iosefina ridica carligul de la poarta si ne pofteste direct in biserica, in casa Domnului. De cand maica stareta, stavrofora Maria, s-a imbolnavit, monahia Iosefina este pe rand si in egala masura: ghid, diac, constructor si econom al manastirii. Se grijeste de toate - de slujbe, de trapeza, de gradina si de musafiri. Pe sine se lasa mereu la urma. De zece ani face acelasi lucru - se roaga si munc
