Ca bine mai zicea Balzac cand spunea: "Carciuma e parlamentul poporului". In cartile care se respecta exista, bine identificata, o asemenea Mica Adunare Nationala.
Toata copilaria mea am fost stresat (dar si privilegiat) datorita acestei calitati de "parlamentar" a tatalui meu. Stresat, ca trebuia sa-l ajut sa vina acasa "obosit" din cauza ridicarii mainii pentru vot cu cinzeaca si privilegiat, ca fiind "darj", tata ma recompensa cu ultimii banuti pe care-i mai gasea prin buzunare.
Parlamentul comunei mele era tot un fel de Poiana a lui Iocan, in spatele pravaliei cu spirtoase din zona centrala a asezarii, acolo unde se afla si terenul de sport si unde azi se afla o frumoasa paragina. La acel forum al puterii legislative din comuna se puneau multe la cale. Acolo se stia cine a taiat lemne din Padurea Statului, cine a furat din lunca Tarleasca, cine a spus bancuri cu Ceausescu, cine cu cine se tine pe Valea Seaca (asa se spune adulterului, la tara), cine e premiant la Scoala din Glambocata (adica eu!), cine a spart magazinul coanei Jenica, cine a... violat capra in Padurea lui Ghidanac, cine a turnat gaz in putul lui Brasla, cine a profanat cavoul lui Popa Nita... Se stia si autoritatile luau masuri. Parlamentul (o camera, si aceea, la ... bomba Soricei) functioneaza si azi. Se stie cine (in cardasie cu cine) taie padurile pe ras si le vinde cu masinile, cine fura vite, cine le sacrifica si pentru cine, cine primeste pamant si cum, cine transforma caminul cultural in depozit en gros pentru intreprinzatorii kurzi, cine ignora legea facand vile, punand livezi, ocupand terenuri, masluind acte, dirijand ajutoare, avand slugi chiar pe infractori, primind "parti sociale" de la borfasi... Se stie si nu se ia nici o masura.
Cui va sti sa spuna de ce, va primi loc de casa, racord la gaze, un hectar de padure si loc pe lista de candidati in urmatoarea campanie
