Congresul ultimei sperante. Congresul extraordinar al Pntcd, necesar in urma dezastrului la care partidul a fost impins sub conducerea "echipei Ciorbea", a ridicat - inca o data - problema destinului crestin-democratiei romanesti. Sub Corneliu Coposu, partidul "istoric" optase constient pentru aceast...
Congresul ultimei sperante
Congresul extraordinar al Pntcd, necesar in urma dezastrului la care partidul a fost impins sub conducerea "echipei Ciorbea", a ridicat - inca o data - problema destinului crestin-democratiei romanesti. Sub Corneliu Coposu, partidul "istoric" optase constient pentru aceasta orientare doctrinara, majoritara in Europa contemporana. Batranul lider sesizase ca ideologia interbelica nu se mai potrivea vremurilor noi. Coposu nu a reusit insa sa-si duca proiectul pana la capat. Succesorii lui, ocupati - dupa alegerile din 1996 - cu "chestiunile" guvernarii, au fost mai putin preocupati de doctrina si programul crestin-democratiei. In fapt, ei s-au comportat, la guvernare, dupa calapodul Pdsr-ului (ulterior Psd), devenind - impreuna cu aliatii - un grup de "profitori ai tranzitiei". Cauzele esecului administratiei Cdr-Usd-Udmr au fost analizate. Efectul electoral al acestuia a fost dur, in special pentru Pntcd, partid ce domina "Conventia" si desemna prim-ministrii. Excluderea partidului din Parlament, dupa alegerile din 2000, nu a dus la clarificarea pozitiei lui doctrinare si nici la restructurarea lui fireasca. Timida incercare de reinnoire a gruparii Marga-Lupu, concretizata inclusiv in schimbarea numelui partidului, pentru ancorarea lui mai ferma in curentul popular crestin-democrat european, a fost stopata de o "monstruoasa" coalizare intre fostii "baroni" ai partidului (amenintati de criticile "reformistilor") si Victor Ciorbea (reprimit in Pntcd chiar de catre aceiasi reformisti). Se stie ce a urmat. Crestin-democratii
