Redactorii de la GAZETA si-au afisat fetele de presupusi studenti medicinisti in cimitirele bacauane, cu o abordare tip: "Suntem studenti la Iasi, la Facultatea de Medicina si avem nevoie de niste oase. In primul rand, ne trebuie un craniu. Asta este obligatoriu. Apoi, daca se poate si daca ne ajung banii, am vrea sa cumparam un intreg schelet, cu toate osisoarele.
Daca nu luam acum, in primavara, cel tarziu, sigur ne intoarcem. Asa ca poate ne intelegem noi cumva chiar acum, ca doar oameni suntem, nu?". Primul pas a fost o greseala pentru noi, dar a dezvaluit o atitudine corecta a celor din Cimitirul Central, unde ne-am izbit de un categoric "nu!". Cei de aici nici nu au vrut sa auda. Nu se poate, asa ceva este ilegal, nu ne bagam.
Cautati in alta parte. Ceea ce am si facut.
In Cimitirul de la Sarata ne-a intampinat un portar care ne-a dirijat inspre groparii de serviciu. Aleile topite de arsita ne-au calauzit catre persoanele dispuse sa vanda mortii. In fundul cimitirului, pe marginea unui mormant, angajatii isi rontaiau pachetele de pranz, sub soarele dogoritor al lunii lui cuptor, printre crucile celor multi.
L-am chemat pe unul dintre ei si am inceput sa ne fastacim: "s-ar putea… daca vreti …". In conversatie s-a bagat repede un alt gropar, mult mai tanar. Fara sa-i strice colegului "bussines-ul", acesta a intarit fiecare cuvant al primului, convingandu-ne prin mimica de faptul ca nu vom intampina oprelisti.
Mortii nimanui
Nu am fost nevoiti sa dam prea multe explicatii. De altfel, intregul nostru discurs, pregatit in cel mai mic detaliu in prealabil, si-a dovedit inutilitatea. Am mai insistat, totusi, ca treaba pe care o solicitam este una usoara. Oricum, o data la sapte ani mormintele se deschid. Sunt multi oamen
