Codrin Liviu CUTITARU
Reprezentari critice
Editura Standart, Iasi, 2004,
352 p.
A inceput cu Istoria depersonalizata (la origine teza de doctorat, metamorfozata intr-un sofisticat excurs in cinetica istorie vs. fictiune), a continuat cu Un jurnal al Vestului Salbatic (radiografiat critic la aparitie de Victoria Luta in paginile Observatorului) urmat de volumul Transcendentalism si Ascendentalism (si el comentat, tot in Observator, de Catrinel Popa), The Victorian Novel (un foarte util suport de curs) si iata, acum, Reprezentari critice, un adevarat best of de analize hermeneutice pe care autorul le-a publicat de-a lungul anilor in hebdomadarele vremii incepind cu Dialog, Cronica, Convorbiri literare, Dacia literara, Timpul, trecind prin Contrapunct si Contemporanul si ajungind, bineinteles, la Observator cultural. Autorul, nimeni altul decit Codrin Liviu Cutitaru, (inca) tinar, orice ar spune dumnealui in sens contrar, universitar la Facultatea de Litere a Universitatii din Iasi, este o prezenta constanta in publicistica culturala autohtona, locala si nationala, dar, nu mai putin, si un punct de reper pentru generatiile intregi de studenti care l-au avut profesor la Catedra de Limba si Literatura Engleza.
Culegerea de fata, grupata tematic si nu cronologic, cum s-ar putea intelege din enumerarea de mai sus, se deschide cu un amplu studiu asupra postmodernismului, decriptat mai degraba ca fenomen cultural decit ca miscare exhaustiv literara. Sint adusi in discutie diversi teoreticieni care au contribuit la conturarea deontologiei postmoderne, de la Freud (placerea arhetipala), Jung (complexul de autonomie) si T.S. Eliot (depersonalizarea actului artistic) pina la Derrida (jocul substitutiilor), Roland Barthes (moartea autorului), Harold Bloom (anxietatea influentei) si Francis Fukuyama (sfirsitul istoriei). Dincolo d
