Despre viaţa şi caracterul lui I. Agricola - traducere, prefaţă şi note de N .I. Niculiţă, ediţia din 1958, apărută la Editura Ştiinţifică - Tacit, făcând elogiul socrului său destinat să fie consul al Britaniei, dă o descriere teritoriului Angliei de astăzi, conferind ţării lui Shakespeare actul de identitate suprem, din partea celui mai mare istoric al lumii. Pentru strămoaşa noastră Dacia traiana , din păcate, nu există o mărturie de o asemenea anvergură. Ca şi cum Clio, respectiva, sfătuită de vreun zeu ursuz, venindu-ne rândul, şi-ar fi întors capul în altă parte...
În capitolul X, avem un fragment din descrierea lui Tacitus,- pe care, punând-o alături de Magna carta apud Domine 1215, temelia civilizaţiei engleze , text greu de imagimat fără cucerirea romană, se întregeşte chipul unei mari naţiuni.
***
...Britania, cea mai mare din insulele pe care le cunosc romanii, se întinde ca spaţiu şi climă în răsărit spre Germania, iar în apus spre Spania ; la sud este zărită şi de gali. (De francezi, adică, o concesie stilistică de efect n.n. )...
Părţile ei din nord, ne având în faţă nici o ţară, sunt bătute de valurile unei mări deschise, cât vezi cu ochii (...) Făcând pentru prima oară ocolul mării celei mai îndepărtate, flota romană a dovedit că Britania este o insulă ; ea a descoperit totodată şi a subjugat insulele necunoscute până atunci, numite Orcade. A fost zărită şi Thule, pentru că până aici era poruncă să ajungă, şi apoi se apropia iarna...
De altfel, se spune că această mare e leneşă şi greoaie pentru vâslaşi şi că vânturile n-o prea răscolesc. Cred că aceasta provine din faptul că ţările şi munţii, cauza şi hrana furtunilor, fiind cam rari, o masă imensă a unei mări neîntrerupte şi adânci este pusă în mişcare mai greu. (Cadenţă perfectă a traducerii n.n. ).
Nu e scopu
