La prima vedere, A şasea lumină, romanul lui Toma Pavel, este o saga, pe alocuri rocambolescă, a unui evreu din România emigrat în Canada. Ludovic (Louis) Veghe (al cărui nume de familie la naştere era Nachtigal) povesteşte avatarurile propriei sale existenţe, încercînd să îi pătrundă sensurile şi resorturile ascunse. Faptele în sine au relevanţa lor (nu întotdeauna foarte limpede şi uşor de desluşit), dar mai important în viziunea unui scriitor care este şi un excelent teoretician al literaturii este modul în care sînt ele povestite. A trăi este una, iar a-ţi povesti şi, implicit, chiar într-o formă parţială, a-ţi înţelege viaţa este cu totul alta. Doar povestirea unei vieţi dă şansa luminării acelor puncte aparent nesemnificative din existenţa cotidiană, care, la o privire retrospectivă, analitică, se dovedesc a fi purtătoarele semnelor destinului.

Chiar dacă biografia lui Ludovic (Louis) Veghe (Nachtigal) seamănă pe alocuri cu cea a lui Toma Pavel, romanul nu trebuie citit ca o scriere autobiografică. Scriitorul se foloseşte de un personaj cu date biografice asemănătoare cu ale sale (origine semită, cam de aceeaşi vîrstă cu el, emigrat aproximativ în aceeaşi perioadă din România în Canada), pe care îl pune însă să evolueze în situaţii fictive dintre cele mai complicate. S-ar putea spune că romanul lui Toma Pavel este autobiografic la nivelul judecăţilor de ansamblu, al trăirilor personajului şi al cadrului de desfăşurare a acţiunii (sînt excelent surprinse realitatea bucureşteană din scurta perioadă de destindere care a urmat morţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primele semne ale noului îngheţ ideologic de la începutul anilor '70, precum şi elementele care făceau specificitatea societăţii canadiene de la mijlocul deceniului opt al secolului trecut), nu la cel al faptelor propriu-zise. Dotat cu o memorie prodigioasă, o mare forţă de introspecţie şi