În lipsa unei biografii româneşti substanţiale, la aceste întrebări a căutat răspunsuri în textele cunoscute şi mai puţin cunoscute, I. Necula, profesor de filosofie care nu se află la prima sa carte despre Cioran.

Tema cărţii, identitatea popoarelor, presupune delimitări delicate şi situarea voită într-o discuţie care, profitînd de beneficiile multiculturalismului, şi-a reconfigurat premisele şi modul de abordare. I. Necula se limitează însă la a analiza opiniile lui Emil Cioran, cît mai aproape de text, cu trimiteri la epoca scrierii lor pe cît posibil. Din perspectiva autorului, nu problema unei identităţi a fiecărui popor prezintă gradul cel mai ridicat de risc, ci abordarea scrierilor lui Cioran: "în fond, a vorbi despre Cioran înseamnă a vorbi despre convingeri, doctrine, stări de spirit, comunităţi - toate cu dozajul lor de contradicţii şi nestatornicii".

Prin urmare, punctul de pornire va fi scala de valori pe care o folosea Cioran cînd judeca potenţialul unei naţii ("în istorie n-au reuşit decît popoarele care s-au desfăcut de real", "nu raţionalitatea în sensul ei cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieşirea din real, din cauzalitate, din imanenţă şi din determinaţii, realizarea saltului într-un dincolo sau dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de spleen sau de sublim", ne tălmăceşte I. Necula) şi, evident, opinia lui despre identitatea popoarelor, care poate fi înţeleasă "chiar mai bine decît esenţa indivizilor - prin felul lor de a participa la vag". Popoarele sînt "forme încorporate ale culturii", prin urmare cultura se colorează naţional, ca "factor de cultivare a distincţiilor"; iar "presupusa unitate europeană nu reprezintă decît o organizare de ansamblu a existenţelor monadice, o structură în care fiecare unitate îşi păstrează specificul orig